luni, 28 septembrie 2009

Cum să prinzi peştele cel mare (2007)


Sincer să fiu, nu m-ar fi interesat niciodată o carte subintitulată „Meditaţie, conştientizare şi creativitate” dacă ea n-ar fi purtat semnătura unui cineast pe care îl admir (cel puţin pentru o parte dintre creaţiile sale, precum Eraserhead, The Elephant Man, Blue Velvet sau Wild at Heart. Mă refer, desigur, la David Lynch, al doilea – şi ultimul, deocamdată – mare regizor (după Fellini) pe care ni l-a propus, într-un volum separat, colecţia „Biblioteca de film” a Editurii Humanitas.

Din această carte, apărută la noi la doar un an după ediţia americană şi conţinând diverse idei şi însemnări ale sale („concluziile experienţelor sale de până acum”), putem afla că Lynch practică meditaţia transcendentală de peste trei decenii (meditează cam 20 de minute în fiecare dimineaţă şi seară) şi că această experienţă „a fost extraordinar de importantă pentru activitatea pe care am desfăşurat-o în domeniile cinematografiei, picturii şi în toate celelalte sfere ale vieţii”.

Vă întrebaţi de unde vine titlul volumului? Probabil v-aţi gândit imediat la filmul lui Tim Burton... Ei bine, peştii mari, frumoşi şi abstracţi – ne învaţă Lynch – trăiesc la adâncime, la un nivel pe care yoghinii şi fizicienii deopotrivă l-au descoperit, fiecare prin propriile mijloace, şi l-au numit „Câmpul Unificat”. Iar autorul cărţii vrea să ne spună cum prinde el – şi să ne înveţe cum am putea prinde şi noi – peştii cei mai mari. Răspunsul este, în viziunea sa, foarte simplu: meditaţi, meditaţi şi iar meditaţi!

Ce mi-a plăcut în mod special la carte este că, prin intermediul ei, avem şansa de a pătrunde, chiar dacă puţin, în capul unuia dintre cei mai bizari cineaşti contemporani. Din păcate, multe text(uleţ)e par nişte simple schiţe, care ţin locul unor insight-uri, blocate probabil de autocenzură. De exemplu, când Lynch vorbeşte despre o propoziţie din Biblie care l-a ajutat să termine montajul la Eraserhead şi apoi refuză să dezvăluie acea propoziţie magică, eu, cititorul, nu pot să nu mă simt înşelat.

Există însă destule motive de a citi volumul. Poate vreţi să ştiţi cum priveşte un mare regizor cinematografia şi viitorul ei, sunetul, muzica şi lumina în film, castingul şi repetiţiile, montajul final şi vizionarea de probă, comentariul regizorului de pe DVD ş.a.m.d. Sau poate doriţi să aflaţi ce este „Sufocantul costum cauciucat de clovn”, de ce filmele lui Lynch sunt atât de triste (deşi meditaţia îl umple de fericire), ce semnificaţie au cutia şi cheia din Mulholland Drive, care era filmul preferat al lui Kubrick, care este originea titlului Inland Empire sau ce cameră digitală foloseşte regizorul. Nu vreau să vă stric surprizele, aşa că vă dezvălui doar care sunt „eroii cinematografiei” pentru Lynch: Wilder, Fellini, Hitchcock, Welles, Renoir, Chaplin, Keaton şi W.C. Fields. Iată şi un citat care m-a uns pe suflet: „Cred că un film ar trebui văzut cap-coadă, în linişte, pe un ecran cât mai mare posibil şi cu un sistem audio cât mai bun posibil. Doar aşa poţi intra şi trăi în lumea de acolo”.

În final, o precizare importantă: sumele obţinute de autor din vânzarea acestei cărţi ajung la David Lynch Foundation for Consciousness-Based Education and Word Peace, „pentru suplimentarea fondurilor şcolare destinate programelor de meditaţie transcendentală”.


David Lynch – Cum să prinzi peştele cel mare. Meditaţie, conştientizare şi creativitate (Catching the Big Fish. Meditation, Consciousness, and Creativity, 2006)

Editura Humanitas, Bucureşti, colecţia „Biblioteca de film”, 2007, 208 pag.
Traducere din engleză de Cătălin Mesaru


[Mihai Fulger]

3 comentarii:

  1. aaa... vreau si eu. pe unde o gasim? (daca nu locuim in lumea civilizata, ci la marginea ei)

    RăspundețiȘtergere
  2. se poate comanda pe net de pe site-urile specializate. bafta!

    RăspundețiȘtergere
  3. last time i checked, cartea mai era inca disponibila in librariile din bucuresti ale editurii

    RăspundețiȘtergere