Deşi literatura memorialistică, incluzând perioada interbelică, ocupă un perimetru dens în rafturile bibliotecilor, devoalând generaţiilor actuale istorii din diferite segmente socio-culturale, cinematografia nu şi-a descoperit remediabila memorie decât prin apariţii izolate în timp, doar regizorii Jean Mihail - „Filmul românesc de altădată” (Ed. Meridiane, Bucureşti, 1967) şi Paul Călinescu – „Proiecţii în timp. Amintirile unui cineast” (Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1982) reuşind să lase urme din culisele aglutinării industriei cinematografiei autohtone (mai există, probabil, în praful unui colţ obscur al ANF-ului, memoriile în manuscris ale operatorului Ion Cosma).
Traian Popescu-Tracipone (1913-1990), autorul acestui volum memorialistic, s-a remarcat în publicistica anilor 30, ajungând redactorul-şef al revistei "Cinema" (1940-1944), şef al Serviciului Cinematografic al Armatei (1944-1948), reporter pe front, iar în perioada 1946-1948, din postura de regizor, a realizat câteva filme de ficţiune.
„Amintiri despre film şi eroi” (Editura Militară, 1990) acoperă o lume puţin cunoscută datorită absenţei unor informaţii contemporane, începând cu primii paşi al „vederilor” rulate în vechea sală a Eforiei, trecând în repertoar câteva vedete ale filmului mut şi intrând frontal în lumea pionierilor cinematografiei, acei oameni minunaţi şi aparatele lor de filmat.
Ca redactor al revistei „Cinema”, Traian Popescu-Tracipone punctează date istorice despre evoluţia acestei publicaţii care a dominat perioada interbelică, informând un public avid de noul miraj al imaginilor mişcătoare: „Revista "Cinema" a apărut în anul 1924, sub conducerea lui Nestor Cassvan. Este preluată, după 8 ani de existenţă, de Editura Adevărul care îi dă condiţii grafice moderne: tipărirea la Teifdruk. La "Cinema" au scris nume prestigioase ale vieţii noastre culturale: Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Ion Pas, Păstorel Teodoreanu ş.a. Din noianul de publicaţii efemere care apăreau ca ciupercile, "Cinema" a dăinuit ca singura revistă de specialitate din ţară.” Această minimă definire a unei reviste tematice, ne oferă „atmosfera” intelectuală, de emulaţie, efervescenţă ce s-a păstrat şi în perioada 1964-1989 a reînfiinţatei reviste „Cinema”, contrastând cu reculul post 1989, „filosofii cetăţii” preferând să clănţăne contra-cost în haznaua politichiei.
Postura de operator de front, ca şef al Biroului Cinema din Marele Stat Major a filmat eliberarea Budapestei, apoi pe câmpurile de luptă din Cehoslovacia şi Austria, şi-a strecurat aparatul de filmat şi-n bombardamentele Bucureştiului, conturând o personalitate aventuroasă ce nu a ezitat să treacă prin toate palierele cinematografiei, de la simplu cinefil, apoi redactor al unei reviste tematice, virând spre o zonă incadescentă ca producător, operator şi regizor.
Cartea nu se axează pe personalitatea autorului, ci pe întregul aplomb şi ritm al cinematografului acelor timpuri, cu repere tehnice şi evaluări ale întâmplărilor de culise; pentru cine a lecturat cele patru volume cinefilice ale lui Lazăr Cassvan, fost şi el component al redacţiei revistei „Cinema” din perioada interbelică, poate depista uşor acelaşi entuziasm retrospectiv în creionarea unor siluete din trecut.
Traian Popescu-Tracipone nu a fost o personalitate de prim-plan al pioneratului cinematografiei, nu s-a detaşat ca un personaj inovator, ci a fost un acerb susţinător al acestui fenomen aflat în faza de foetus.
Traian Popescu-Tracipone - Amintiri despre film şi eroi
Editura Militară, Bucureşti, 1990, 240 pagini
Traian Popescu-Tracipone (1913-1990), autorul acestui volum memorialistic, s-a remarcat în publicistica anilor 30, ajungând redactorul-şef al revistei "Cinema" (1940-1944), şef al Serviciului Cinematografic al Armatei (1944-1948), reporter pe front, iar în perioada 1946-1948, din postura de regizor, a realizat câteva filme de ficţiune.
„Amintiri despre film şi eroi” (Editura Militară, 1990) acoperă o lume puţin cunoscută datorită absenţei unor informaţii contemporane, începând cu primii paşi al „vederilor” rulate în vechea sală a Eforiei, trecând în repertoar câteva vedete ale filmului mut şi intrând frontal în lumea pionierilor cinematografiei, acei oameni minunaţi şi aparatele lor de filmat.
Ca redactor al revistei „Cinema”, Traian Popescu-Tracipone punctează date istorice despre evoluţia acestei publicaţii care a dominat perioada interbelică, informând un public avid de noul miraj al imaginilor mişcătoare: „Revista "Cinema" a apărut în anul 1924, sub conducerea lui Nestor Cassvan. Este preluată, după 8 ani de existenţă, de Editura Adevărul care îi dă condiţii grafice moderne: tipărirea la Teifdruk. La "Cinema" au scris nume prestigioase ale vieţii noastre culturale: Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Ion Pas, Păstorel Teodoreanu ş.a. Din noianul de publicaţii efemere care apăreau ca ciupercile, "Cinema" a dăinuit ca singura revistă de specialitate din ţară.” Această minimă definire a unei reviste tematice, ne oferă „atmosfera” intelectuală, de emulaţie, efervescenţă ce s-a păstrat şi în perioada 1964-1989 a reînfiinţatei reviste „Cinema”, contrastând cu reculul post 1989, „filosofii cetăţii” preferând să clănţăne contra-cost în haznaua politichiei.
Postura de operator de front, ca şef al Biroului Cinema din Marele Stat Major a filmat eliberarea Budapestei, apoi pe câmpurile de luptă din Cehoslovacia şi Austria, şi-a strecurat aparatul de filmat şi-n bombardamentele Bucureştiului, conturând o personalitate aventuroasă ce nu a ezitat să treacă prin toate palierele cinematografiei, de la simplu cinefil, apoi redactor al unei reviste tematice, virând spre o zonă incadescentă ca producător, operator şi regizor.
Cartea nu se axează pe personalitatea autorului, ci pe întregul aplomb şi ritm al cinematografului acelor timpuri, cu repere tehnice şi evaluări ale întâmplărilor de culise; pentru cine a lecturat cele patru volume cinefilice ale lui Lazăr Cassvan, fost şi el component al redacţiei revistei „Cinema” din perioada interbelică, poate depista uşor acelaşi entuziasm retrospectiv în creionarea unor siluete din trecut.
Traian Popescu-Tracipone nu a fost o personalitate de prim-plan al pioneratului cinematografiei, nu s-a detaşat ca un personaj inovator, ci a fost un acerb susţinător al acestui fenomen aflat în faza de foetus.
Traian Popescu-Tracipone - Amintiri despre film şi eroi
Editura Militară, Bucureşti, 1990, 240 pagini
[Paul S. Odhan]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu