Curs de cinematograf (1932)

Numele lui D. I. Suchianu în promenada timpului înceţoşat de grabnice mediatizări efemere sau îmbibat de subiecte bombastice,  are mici şanse să mai fie cunoscut astăzi, dar mai bine de 50 de ani a dominat cronica şi eseistica de film din paginile publicisticii româneşti, înnobilat cu renumele de « Domnul Cinema ».  Născut la Iaşi, în acelaşi an de start al dinamicului cinematograf, provenind dintr-o familie de origine armeană (numită iniţial Suchianţ), D. I. Suchianu a absolvit facultăţile de Drept şi Filosofie de la Universitatea din Bucureşti, apoi a plecat la Paris, alături de cumantul său, Mihai Ralea pentru studii politice şi economice - un parcurs tipic junilor intelectuali interbelici. Revenit în ţară în 1923 este angajat la cotidianul Adevărul unde semna zilnic rubrica « Oameni, cărţi, fapte ». Tumultul Sărindariului şi verva scrisului zilnic îl atrag din sfera severă a unui post bancar şi a redat culturii un renumit eseist. Din 1928 începe sa scrie cronici de cinema în Adevărul literar şi artistic, apoi fertilizează organizatoric pasiunea sa pentru a 7-a artă : în 1933 fondează Sindicatul Cinematografiştilor din România, fiind ales şi preşedinte, iar între 1938-1940 a fost Directorul General al Direcţiei Cinematografice, implicându-se direct în structurarea cinematografiei de stat şi în construirea sediului Oficiului Naţional al Cinematografiei (O. N. C.).

Pseudokinematikos. Fals tratat de cinema românesc (2010)

Volumul Pseudokinematikos. Fals tratat de cinema românesc (Editura Theosis, Oradea, 2010), semnat de Marian Sorin Rădulescu, cuprinde o culegere de cronici, postate în anii din urmă fie pe blog-ul personal, fie pe blog-uri specializate. Prin urmare, numele lui nu este necunoscut, dimpotrivă. De-a lungul timpului, la Timişoara au existat mulţi cinefili exigenţi. Dintre ei au apărut o serie de animatori providenţiali, care şi-au asumat misiunea de a organiza proiecţii cu filme de artă, însoţite de prezentări alte regizorilor şi de dezbateri asupra producţiilor respective, fapt remarcabil într-o vreme în care partidul încerca să controleze totul. Fără să fi fost obligaţi de cineva, fără vreun avantaj material, din dragoste de film, au căutat şi convins diverse instituţii ale vremii să-i găzduiască, să le ofere patronajul şi sprijinul necesar. Să nu uităm că asta presupunea destul efort, mai ales atunci când proiecţiile nu se desfăşurau în săli de cinematograf, fiind vorba de filme pe 35 mm. Până la urmă, lucrurile se aranjau într-un fel sau altul, în primul rând datorită tenacităţii celor ce-şi asumaseră o asemenea misiune temerară.

Fenomenul cinematecilor, ce au fiinţat succesiv sau chiar concomitent, a început la Timişoara în urmă cu aproape cincizeci de ani şi a avut ca loc de desfăşurare: cinematograful Arta (1962-1964), Clubul CFR (1965-1970), Casa de Cultură a Studenţilor (1972-1981), redacţia ziarului Drapelul Roşu (o scurtă perioadă de timp în anii '80), Casa Tineretului (1985-1989), Universitatea de Vest (1987-1993). După decembrie '89 lucrurile au continuat în aceeaşi direcţie, în alte condiţii, dar nu neapărat mult mai uşoare. Am făcut această scurtă retrospectivă, nu doar pentru a aminti episoade uitate din viaţa culturală a oraşului, ori spre a dovedi aprecierea de care s-a bucurat filmul de artă la Timişoara, ci şi pentru un alt motiv. În 1993, Marian Sorin Rădulescu, aflat pe atunci în anul III la Litere, s-a apropiat de organizatorii Cinematecii Universitas Timisiensis, probabil primul ONG, cu acte în regulă, având un asemenea profil. Era tocmai anul în care această cinematecă a trebuit, din păcate, să-şi înceteze activitatea, deşi la proiecţii veneau destul de mulţi studenţi şi profesori. Marian Sorin Rădulescu a "prins" ideea şi a continuat-o. Cu ajutorul celor de la întreprinderea cinematografică, a înfiinţat la cinema Studio o altă cinematecă, de care s-a ocupat în perioada 1993-1996. Apoi a continuat să prezinte filme clasice de referinţă pentru istoria cinematografului mondial în diferite locuri din Timişoara: Centrul Cultural Areopagus (2000-2002), Librăria Joc Secund (2005-2006), Fundaţia Filantropia (2007). În această perioadă colaborează cu presa locală, scriind şi vorbind despre filme, regizori, actori şi festivaluri.

Printre producţiile cinematografice de dinainte de '89, multe marcate de compromisuri ideologice, altele doar mediocre, au existat şi filme valoroase, datorate unor autori ce au avut, pe lângă talent, abilitatea sau poate şansa de a reuşi să-şi ducă la bun sfârşit proiectul, aşa cum l-au gândit. Pintilie, Piţa, Veroiu, Daneliuc, Săucan, Tatos şi alţii, sunt nume despre care Marian Sorin Rădulescu scrie cu plăcere, făcând dovada unei bune documentări. Sunt readuşi astfel în atenţie cei care au contribuit la temelia succesului internaţional de astăzi al filmului românesc. Autorul nu ezită, atunci când consideră necesar, să ia apărarea unor regizori sau să-şi exprime rezerva faţă de alţii, încercând astfel să repună lucrurile în ordinea lor firească. Mircea Săucan este un mare nedreptăţit: "nu dizidenţa, ci personalitatea artistică l-a pierdut. Practic, frica de concurenţă a colegilor întru creaţie a declanşat furia cu care l-au exclus, l-au descompus şi l-au distrus". Despre un alt regizor este nevoit să constate cu regret: "A devenit de bon ton acum să ridiculizezi filmele care îi poartă semnătura pentru că, nu-i aşa, Dan Piţa este un regizor din "generaţia expirată"". Dar îşi exprimă speranţa că actuala critică de film "se va dezmetici cândva şi va şti să arate că filmografia lui Piţa cuprinde şi titluri de referinţă ce merită toată atenţia". Marian Sorin Rădulescu intră într-o discretă polemică cu supărările post-decembriste ale lui Mircea Daneliuc, deşi apreciază creaţiile acestuia din anii '70 - '80: "nu întotdeauna e de vină publicul atunci când filmul e de fluierat", nici dacă poarta marca Daneliuc, făcând aluzie la câteva producţii mai recente. Marii actori sunt evocaţi cu multă căldură: Florin Piersic, Mircea Albulescu, Tamara Buciuceanu, Jean Constantin ş.a. Sunt amintite nu doar reuşitele lor, ci şi dezamăgirea provocată de goana după succesul facil, din ultimii ani, a lui Claudiu Bleonţ. Actorul Dragoş Pâslaru, care a jucat în câteva filme semnificative, a devenit la începutul mileniului trei monahul Valerian. Nu este un rol, ci asumarea unui destin aparte. Asupra semnificaţiilor unei asemenea hotărâri, de a renunţa la o lume pentru o cu totul altă lume, Marian Sorin Rădulescu ne îndeamnă să medităm. Această decizie a fost calea aleasă de monahul Valerian pentru a putea "să ierte violenţa, barbaria şi sălbăticia pe care le-a cunoscut pe propria piele, în zilele fierbinţi de la mijlocul lui iunie 1990".

Marian Sorin Rădulescu îi cunoaşte pe mulţi dintre cei despre care scrie nu doar din filme, cărţi sau presă. I-a întâlnit, a stat de vorbă cu ei, a corespondat, ceea ce-i permite nuanţări suplimentare. Trece cu uşurinţă de la analiza unui film, la portretul unui cineast sau actor şi la recenzia de carte, punctând lucruri esenţiale. Textele sale dovedesc o mare pasiune pentru cinematograful românesc de altădată şi de azi, însoţită de siguranţa bunului cunoscător.

Marian Rădulescu - Pseudokinematikos. Fals tratat de cinema românesc

Editura Theosis, Oradea, 2010, 230 pagini

[Lucian Ionică

text preluat din revista Orizont, martie 2011]

Cinefile (nr. 1/2010)

A trecut mai bine de un an de când blogul CineTipar (care, după cum scriam în „Cine-p(r)e-faţă”, îşi propune „să inventarieze şi să prezinte, pe cât posibil, toate volumele de(spre) film, originale sau traduse, apărute vreodată în România”) nu v-a mai propus nici o recomandare de lectură. Din păcate, în acest timp ne-am lăsat purtaţi de ale vieţii – şi ale filmului – valuri, dedicându-ne timpul şi energia altor proiecte. Acum, însă, pentru cititorii cinefili români, am decis să revenim. CineTipar parcurge noi Cinefile...

Cinefile, revistă bilingvă (în română şi engleză) rezervată unor „studii şi cercetări de istoria filmului”, este editată de Arhiva Naţională de Filme (ANF). Colegiul de redacţie al publicaţiei este alcătuit din Marian Ţuţui, Dana Duma şi Decebal Mitulescu. Cel dintâi număr al revistei este datat în 2010, dar, de fapt, a apărut anul trecut.

Acest prim număr se deschide cu manifestul Federaţiei Internaţionale a Arhivelor de Filme (FIAF) din aprilie 2008. Textul, sugestiv intitulat „Nu aruncaţi pelicula!”, a fost redactat cu ocazia aniversării a şapte decenii de la înfiinţarea FIAF (perioadă în care cele peste 130 de arhive-membre, din 65 de ţări, au reuşit să salveze mai bine de 2 milioane de filme). Mă mulţumesc să citez doar finalul manifestului: „Nu aruncaţi pelicula chiar dacă veţi considera că va apărea ceva mai bun. Indiferent ce tehnologii vor apărea în viitor pentru imaginile în mişcare, copiile pe peliculă ne leagă de realizările şi certitudinile trecutului. Filmele pe peliculă vor rezista şi, deci, nu aruncaţi pelicula!".

Marian Ţuţui prezintă câteva „Filme regăsite pentru patrimoniul vizual românesc”, intrate recent în posesia ANF. Este vorba de: Legenda cercetaşilor din Dârstor (1915), produs de cunoscutul Leon Popescu; câteva filme realizate pe peliculă de 9 mm, între 1928-1937, din arhiva inginerului Dumitru Don, transmisă fiului acestuia, Radu Don (printre acestea se numără şi Păpuca din 1934, realizat chiar de Paul Călinescu, pe atunci debutant); două filme de 16 mm, fără sunet, din colecţia scriitorului şi exploratorului român Mihai Tican Rumano, realizate de un amator în anii 1937-1938; un mediumetraj documentar, realizat de un militar german în perioada mai-iulie 1944, în Iaşi şi împrejurimi (copie donată TVR Iaşi de către însuşi autorul). Dacă „descoperirea după 84 de ani a unui film precum Legenda cercetaşilor din Dârstor constituie un eveniment fericit”, Marian Ţuţui adaugă că „şi filmele de amatori recent achiziţionate au o mare valoare, căci conţin imagini unice”.

Decebal Mitulescu ne propune „Unele consideraţii asupra legislaţiei cinematografice din România în perioada interbelică”. Aflăm, de pildă, că „edificarea cadrului normativ pentru cinematografie s-a datorat în mare măsură curajului conceptual şi contribuţiei substanţiale aduse de dr. Ion I. Cantacuzino la elaborarea şi promovarea proiectelor legislative cu privire la susţinerea financiară a producţiei naţionale de filme şi la organizarea cinematografiei de stat în perioada interbelică” sau că „reţeaua cinematografică din România înregistra în anul 1934 aproximativ 400 de cinematografe, care însumau o capacitate de aproape 150.000 de locuri” (pe ultima pagină a revistei găsim şi o hartă cu repartizarea sălilor de cinema în 1938). Printre documentele interesante prezentate de Decebal Mitulescu, putem citi, inclusiv în facsimil, fragmente relevante din Legea pentru crearea fondului naţional al cinematografiei (proiectul a fost iniţiat la sfârşitul lui 1933, iar legea a fost promulgată de Carol al II-lea la data de 9 iulie 1934).

Criticul bulgar Petar Kardjilov semnează un studiu impresionant prin amploarea şi adâncimea cercetării, „Destinaţia Bucureşti. Despre cineaşti itineranţi între România şi Bulgaria în perioada 1897-1906”. Textul, tradus din bulgară de Marian Ţuţui, trece în revistă „vânzătorii de vise” (de celuloid) care au călătorit între cele două ţări în perioada amintită. În Bulgaria (la Ruse, mai precis), cinematograful Fraţilor Lumière a ajuns, pe Dunăre, la data de 27 februarie 1897 (după calendarul iulian, folosit în Bulgaria până în 1916, în timp ce România trecuse deja la cel gregorian). O lună mai târziu, „minunea secolului XIX” sosea şi în capitala Sofia. „Cine a fost cel care a vestit era cinematografului în Bulgaria?”, se întreabă Petar Kardjilov. Să fie oare vorba de dalmatul sau slovacul Gheorghi/Juraj Kuzmić, pentru care Bulgaria „devenise o a doua sa patrie”, ori de Konstantin Drăndarski, al cărui cinematograf itinerant a străbătut Serbia, Voievodina, Croaţia sau Bosnia? În 1988, acelaşi oraş Ruse a fost vizitat de un alt cinematograf itinerant, deţinut de un „evreu român pe nume Braun”, care a plecat apoi spre Varna şi, de acolo, în Turcia. Examinarea pionierilor celei de-a şaptea arte continuă până la englezul, născut la Paris, Harry Willes Darell de Windt, care în martie 1906 a călătorit prin Balcani, în calitate de corespondent al unui ziar londonez. Petar Kardjilov îşi încheie astfel studiul: „«Wild Europe» a atras cineaşti, căci le-a furnizat oportunităţi financiare, dar şi prin frumuseţea şi tainele ei, pe care unii dintre ei s-au încumetat a le reda, iar a cunoaşte înseamnă, până la urmă, a iubi. Şi aceasta este, de fapt, misiunea filmului de la naşterea sa!”

Hansotto Drotloff a plecat „În căutarea filmului din 1930 Zborul spre Lună de la Mediaş”. În acea vreme, „un grup vesel de amatori medieşeni” a avut ideea unui film parodic despre zborul către Lună. Genialul savant Hermann Oberth, supranumit ulterior „tatăl zborului cosmic”, s-a numărat printre protagoniştii acestei producţii, alături de personalitatea locală Adolf Haltrich şi Wilhelm („Willi”) Folberth, fost ucenic al lui Haltrich, emigrat în SUA. Din păcate, filmul s-a pierdut. „Regăsirea peliculei Zborul spre Lună de la Mediaş”, susţine Hansotto Drotloff, „ar constitui un act cultural de o importanţă care trece dincolo de istoria locală a Mediaşului. Şi nu cred că exagerez vorbind de unul de importanţă naţională. Dar de unde ajutor?”

Marian Ţuţui revine cu „Două documente inedite care atestă succesul producătorului Leon Popescu”. Redactorul-şef al ANF ne oferă integral suculentul text al broşurii „Memoriu asupra unui program cultural cinematografic”, un document datat la 1 august 1913 şi semnat de „Leon Popescu, director-proprietar al cassei de filme româneşti” – şi, să nu uităm, producător (şi mai mult decât atât, după unele surse) al primului lungmetraj de ficţiune autohton, Independenţa României (1912). El vedea în arta cinematografică „un nou mijloc de educaţiune sufletească, mijloc care complectează în chip fericit pe celelalte şi care cred că e cel mai propriu ajutor întru dezlegarea marii enigme ce ne frământă mintea la toţi voitorii de bine ai neamului nostru”. „Prin putinţa de a arăta pe pânză vieaţa în mişcarea ei, în cele mai mici amănunte, s’a îndeplinit una din cele mai mari şi mai folositoare născociri ale spiritului omernesc”, mai scrie Leon Popescu.

Paul S. Odhan ne oferă un captivant eseu biografic despre două vedete hollywoodiene venite din România. „Biografia inedită a doi cineaşti de origine română: Zita Johann şi John Houseman” ne aduce aminte de încântătoarele texte ale lui Tudor Caranfil din ciclul de volume Vârstele peliculei. Actriţa Zita Johann s-a născut, pe 14 iulie 1904, în Bencecu de Sus (Bencecu German), „un sat de şvabi aflat în acea vreme în Imperiul Austro-Ungar”. Ajunsă pe Broadway, ea l-a cunoscut pe – şi s-a îndrăgostit de – John (Jacques) Houseman, născut, pe 22 seprembrie 1902, la Bucureşti. Peste ani, acesta avea să devină prietenul şi colaboratorul marelui Orson Welles. „Mariajul celor doi actori de origine română, deşi puţin durabil (...), este frapant prin ineditul convertirii destinului: John Houseman, om al speculaţiilor financiare, devine actor prin mimetism faţă de Zita, descoperindu-şi adevărata vocaţie în tandem cu aceasta”, conchide Paul S. Odhan.

Materialul „Colecţia de afişe a ANF: sursă de informaţii noi pentru istoria filmului românesc” este semnat de Felicia Răducă şi acelaşi Marian Ţuţui. Colecţia ANF, aflăm de aici, include „peste 5.000 de afişe care au însoţit filmele proiectate, mai ales în cinematografele româneşti, de la începuturi până în zilele noastre”.

Ultimul articol din acest număr este „Fondul Gopo. O incursiune în atelierul cineastului” de Dana Duma. Autoarea, care i-a dedicat şi o monografie (prezentată aici) lui Ion Popescu Gopo, ne prezintă Fondul Gopo, intrat în patrimoniul ANF în 2001, care „oferă cercetătorului un pasionant obiect de studiu, dar şi o provocare, pentru că nu este arhivat după standarde clasice”. Acest fond „reuneşte desene, manuscrise, sinopsisuri, decupaje, schiţe, benzi desenate, fotografii, articole din diferite etape ale creaţiei celui mai celebru realizator de filme de animaţie al cinematografului românesc”. Criticul adaugă: „Numai cei conştienţi de locul lui Gopo în contextul animaţiei mondiale şi româneşti pot să sesizeze, însă, relevanţa unor detalii din laboratorul său de creaţie”. Dana Duma punctează etapele trecerii lui Gopo de la caricatură la film şi ale impunerii sale ca autor de cinema de talie internaţională, pledând în final pentru completarea Fondului cu materiale din anii ’80, pentru a putea oferi celor interesaţi „«harta» completă a creaţiei şi activităţii lui Ion Popescu Gopo”.

Cinefile se află la început de drum, iar debutul fast al publicaţiei se cere continuat. Eu unul sper ca în anii ce vin să pot citi, în această revistă, cât mai multe studii şi cercetări cinematografice cel puţin la fel de valoroase ca cele din primul său număr.

Cinefile, nr. 1 / 2010

Editura Vergiliu, Bucureşti, 2010, 160 pag.

[Mihai Fulger]

EducaTIFF - premii & premianţi

EducaTIFF – Tineri Critici de Film a anunţat câştigătorii

Sâmbătă, 11 iunie, la Librăria Cărtureşti Cluj-Napoca - o ambianţă perfectă pentru eveniment – s-a desfăşurat ultimul act al competiţiei EducaTIFF-Tineri Critici de Film, lansată de EducaTIFF în luna mai.

Cu trei ani în urmă, TIFF a iniţiat EducaTIFF – o secţiune specială pentru un public special, format din copii şi adolescenţi. Programul s-a dezvoltat spectaculos, iar în 2011, alături de vizionări de filme în premieră absolută în România, însoţite de materiale didactice pre- şi post-vizionare, EducaTIFF a oferit conferinţe şi workshopuri de educaţie cinematografică pentru profesori, organizate în colaborare cu Centrul Cultural German Cluj-Napoca, şi ateliere de critică de film pentru elevi.

Competiţia EducaTIFF – Tineri Critici de Film a fost o premieră şi o provocare pentru elevi din clasele II-XII/XIII şi pentru profesorii lor deopotrivă, bucurându-se de un mare interes din partea unităţilor şcolare şi a organizaţiilor nonguvernamentale clujene, un proiect-pilot, pe care, judecând după impactul pe care l-a avut, TIFF îl va dezvolta la ediţiile următoare.

Au fost 17 elevi nominalizaţi în cadrul primei etape a competiţiei – cel mai tânăr de 10 ani şi cel mai „bătrân”, de 18, care au avut ocazia să participe, în cadrul TIFF, la ateliere de critică de film, special destinate lor şi susţinute de criticul Mihai Fulger (o provocare inedită pentru Mihai, care a prezentat noţiuni introductive de limbaj cinematografic şi critică de film liceenilor, elevilor de gimnaziu şi chiar celor din clasele primare).

Un juriu independent, format din criticii de film Nagy Boglárka, Laurenţiu Brătan şi Andrei Rus, au desemnat premianţii, autorii celor mai bune cronici de film.

Nagy Boglárka este coordonatoarea proiectelor de film la Centrul Cultural Francez din Cluj-Napoca şi critic de film pentru Filmtett şi alte publicatii culturale europene. Organizează frecvent ateliere de film pentru copii la Centrul Cultural Francez şi se ocupă de programarea şi producţia unor mici festivaluri de film precum Doc’Est - festival de filme documentare la Iaşi, sau Metrion Animation Film Festival.

Andrei Rus este preparator universitar la Facultatea de Film, UNATC Bucureşti, şi doctorand al aceleiaşi universităţi, cu o lucrare despre jurnalul cinematografic (film diary). De asemenea, el este coordonatorul singurei reviste de cinema din România, Film Menu, realizată în cadrul UNATC, şi organizatorul, împreună cu ceilalţi colegi de redacţie ai Film Menu, unui cineclub săptămânal la Cinemateca Română şi, al unor proiecţii periodice de filme, în colaborare cu Institutul Francez din Bucureşti.

Laurenţiu Brătan este eseist şi critic de film (Balkon/IDEA – Cluj; ART-hoc – Chişinău; Artphoto, Cultura, Re:Publik, 22, Arhitext Design, Observator Cultural – Bucureşti). Coordonează proiectele de cinema ale Institutului Francez Bucureşti şi organizează numeroase festivaluri de film, ca: Sărbătoarea Filmului Francez, Festivalul Filmului Francofon; preşedinte al Asociaţiei ESTENEST (organizator al Festivalului Internaţional al Filmului de Animaţie ANIM’EST), şi membru al juriului la festivaluri precum: Anonimul, TIFF - România, Mediawave - Ungaria.

Mihai Fulger este jurnalist şi critic de film, cu cronici, articole de opinie, eseuri şi interviuri pe teme cinematografice în publicaţii prin şi online precum „Caiete critice” (2002 – 2004), „Cultura” (seria veche: 2004 – 2005; seria nouă: 2006 – prezent), „Observator cultural” (2005 – prezent), LiterNet.ro, CineMagia.ro, PunctFilm.net, HotNews.ro. Debutul său editorial, volumul de interviuri „Noul val” în cinematografia românească (Grup Editorial ART, 2006), a fost distins în 2007 cu premiul „George Littera” pentru carte de cinema de către Asociaţia Criticilor de Film din cadrul Uniunii Cineaştilor din România (UCIN). Din 2008, este membru al Asociaţiei Criticilor de Film din cadrul UCIN şi al Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film (FIPRESCI). Membru în diverse jurii FIPRESCI şi selecţioner sau co-selecţioner al unor festivaluri naţionale, precum DaKINO (2007, secţiunea filme documentare), ASTRA FILM (2009), Kinodiseea (2009, filme pentru copii), EXPIFF (2010, secţiunea film experimental românesc). Începând din 2006, a colaborat cu Institutul Cultural Român, în calitate de consultant/evaluator, jurnalist/critic şi prezentator/moderator, în special la evenimentele dedicate Noului Cinema Românesc, din Bucureşti şi din străinătate (Tel Aviv, Göteborg, Londra etc.), cât şi la evaluarea proiectelor cinematografice (Programul Cantemir). A organizat şi moderat un cineclub de film românesc, precum şi alte evenimente, la Noul Cinematograf al Regizorului Român din cadrul Muzeului Ţăranului Român.

Premiile competiţiei EducaTIFF-Tineri Critici de Film

PREMII SPECIALE :

Premiul Special oferit de Librăria Cărturești Cluj-Napoca și EducaTIFF pentru cls. II - IV

CARINA VARGA, cls. a IV-a, Liceul Teoretic ”Nicolae Bălcescu”, Cluj-Napoca

Îndrumator Simona Brie

Premiul Special oferit de EducaTIFF pentu cls. V – VIII

DIANA NOVEANU, cls. a VI-a, Colegiul național ”E. Racoviță”, Cluj-Napoca

Îndrumator Corina Dindelegan

Premiul Special oferit de EducaTIFF pentru cls. IX – XII/XIII

MARA MIHACEA, cls. a XI-a , Liceul Teoretic ”George Șincai”, Cluj-Napoca

Îndrumator Anca Ursa

Premiul Special oferit de Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca

CARINA VARGA, cls. a IV-a, Liceul Teoretic ”Nicolae Bălcescu”, Cluj-Napoca

Îndrumator Simona Brie

Premiul Special oferit de Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca

SARA BOTEZAN, cls. a VI-a, Colegiul național ”E. Racoviță”, Cluj-Napoca

Îndrumator Corina Dindelegan

Premiul Special oferit de Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca

MARA MIHACEA, cls. a XI-a , Liceul Teoretic ”George Șincai”, Cluj-Napoca

Îndrumator Anca Ursa

PREMIILE JURIULUI:

Premiul Juriului pentru Cea Mai Bună Cronică de Film – secțiunea cls. II – IV

BIANCA CUIBUS, cls. a IV-a, Liceul Teoretic ”Nicolae Bălcescu”, Cluj-Napoca

Îndrumator Simona Brie

Motivaţia juriului:

Apreciem în mod deosebit seriozitatea cu care a vizionat filmul şi şi-a argumentat ideile.

Premiul Juriului pentru Cea Mai Bună Cronică de Film – secțiunea cls. V – VIII

DAIANA BALASZ, cls. a VIII-a, Școala I. Creangă, Cluj-Napoca

Îndrumator Cristina Dezsi

Motivaţia juriului:

Apreciem referinţele culturale pe care le face în text, faptul că a analizat filmul la mai multe nivele şi că a reuşit să explice impactului filmului asupra spectatorului.

Premiul Juriului pentru Cea Mai Bună Cronică de Film – secțiunea cls. IX – XII/ XIII

GéZA SZAKàCS, cls. a XI-a, Liceul Teoretic ”Josika Miklos”, Turda

Îndrumator Dora Fodor Rus

Motivaţia juriului:

Apreciem felul în care s-a identificat cu personajul principal, modul elaborat în care a redactat textul, argumentele şi concluziile foarte pertinente.

Premiile au fost oferite de Librăria Cărtureşti Cluj-Napoca, Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca, Librarium Book Corner Cluj-Napoca, de editurile IDEA design & print, Litera şi IBU Publishing House, de Dilematix şi FILMMENU şi de Transilvania Film.

Cronicile câştigătoare vor fi publicate în AperiTIFF – ziarul oficial al TIFF, Dilematix (suplimentul pentru şcolari al Dilema Veche), Revista Arte şi Meserii şi pe Liternet (liternet.ro), Art Act Magazine (artactmagazine.ro), Film Reporter (filmreporter.ro).

Programul de educaţie media şi cinematografică EducaTIFF, organizat în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, este susţinut de Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj şi de Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” Cluj-Napoca.

Parteneri: Centrul Cultural German Cluj-Napoca, Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca, Librăria Cărtureşti Cluj-Napoca, Youth Bank Cluj-Napoca, Transilvania Film, Clorofilm, Independenţa Film, editurile IDEA design & print, Litera şi IBU, Liternet, Film Reporter, Art Act Magazine, revistele Dilematix, Arte şi Meserii şi FILMMENU, librăriile Librarium Book Corner Cluj-Napoca şi Jumătatea Plină Bucureşti, Copy Shop Rilandi Soft.

EducaTIFF este recomandat de Dilema Veche.

Parteneri Media Online: welcome2cluj, clujlife, didactic.ro, suntparinte.ro, clopotel.ro, Ginger Group, dor de ducă, 4arte.ro, Ceaşca de Cultură, TEEN PRESS, Presa în Blugi, amdoar18ani.ro, filme-cărti.ro, cineblog, cinetipar, cinesseur.

Info EducaTIFF (2)

La TIFF 2011, EducaTIFF continuă cu filme în premieră absolută în România

Elevii care nu au prins locuri libere la proiecţiile de film din luna mai ale EducaTIFF, programul de educaţie media şi cinematografică al Festivalului Internaţional de Film Transilvania, sunt aşteptaţi la o nouă serie de proiecţii, în perioada 3-6 iunie.

Copiii şi tinerii clujeni vor avea ocazia să vizioneze filme în premieră absolută în România şi recompensate pe plan internaţional cu numeroase distincţii, filme atent selecţionate pe grupe de vârstă.

Liceenii vor fi cu siguranţă cuceriţi de tânărul Simon, care îşi asumă misiunea imposibilă de a-i găsi fratelui său o iubită. Viaţa văzută de Simon (r. Andreas Öhman), aflat printre cele mai recente producţii suedeze pentru adolescenţi, spune povestea lui Simon, un băiat de 18 ani, care suferă de sindromul Asperger (o formă de autism) şi a cărui viaţă este dată peste cap când fratele lui, Sam, e părăsit de iubită. Pentru Simon, totul trebuie să se desfăşoare după un model riguros, după tiparul fix al unui cerc: acelaşi program, aceleaşi mese, aceleaşi haine, zi după zi. Sam este cel care are grijă de Simon. Îi pregăteşte mâncarea în formă de cercuri şi îl ajută să-i înţeleagă pe cei din jur. Când Sam are o depresie din cauza plecării prietenei lui, lumea lui Simon se transformă într-un haos.

Viaţa văzută de Simon este filmul care a reprezentat Suedia la Premiile Oscar, în 2010. Revelaţia anului 2010, actorul care interpretează rolul lui Simon, Bill Skarsgård, provine dintr-o familie cu tradiţie în actorie. Fratele său, Alexander Skarsgård, este cunoscut publicului din celebrul serial american True Blood, unde interpretează rolul lui Eric Northman.
Rulează duminică, 5 iunie, ora 10.00, Cinema Victoria

În Bunul meu duşman (r. Oliver Ussing), film destinat elevilor de gimnaziu, Alf sătul până peste cap de batjocurile de la şcoală, decide să ia măsuri împotriva derbedeilor care-l chinuie. Se aliază cu un coleg de clasă şi, împreună, fac un legământ inspirat din tribulaţiile lui Niccolo, eroul unei benzi desenate manga, pentru a sfida mecanismele puterii din clasa lor. Cei doi reuşesc să inverseze ierarhia bandelor din şcoală, dar noile reguli tind să devină la fel de dăunătoare ca cele vechi.

Premiat la festivaluri internaţionale de film pentru copii şi tineri, printre care Festivalul BUFF, Malmö, şi Festivalul LUCAS, Frankfurt, producţia daneză Bunul meu duşman a câştigat recent şi Premiul pentru Cel Mai Bun Film IndieJunior, la a VIII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Indepenedent IndieLisboa.
Rulează sâmbătă, 4 iunie, ora 10.00, Cinema Victoria

Eu sînt Kalam (r. Nila Madhab Panda), recompensat şi el pe plan internaţional, la festivaluri precum Festivalul Internaţional de Film pentru Copii LUCAS - Frankfurt, sau Festivalul Internaţional de Film, Televiziune şi New Media pentru Copii şi Tineri CINEKID – Amsterdam, este filmul oferit copiilor din cursul primar.

Filmul spune povestea lui Chhotu, un băiat inventiv şi plin de voie bună, care, deşi s-a născut într-o sărăcie lucie, nu se dă bătut. În timpul zilei, vinde mâncare la o tarabă de la marginea drumului, pentru a-şi întreţine familia, Seara, în schimb, citeşte cu lăcomie cărţile de care a făcut rost cu multă imaginaţie şi efort. Visul lui e să meargă la şcoală şi să-şi poată controla destinul.

Pentru el, fostul preşedinte al Indiei, Abdul Kalam, care şi-a început cariera vânzând ziare, e o permanentă sursă de inspiraţie, mai ales că a susţinut, cu orice prilej, educaţia şi sistemul de învăţământ pentru toate vârstele. De aceea, eroul filmului renunţă la numele de Chhotu (folosit pentru toţi băieţii muncitori India), schimbându-l cu Kalam. Într-o zi, îl întâlneşte pe prinţul familiei regale locale. Chhotu-Kalam e vrăjit de cravata lui, care e şi însemnul şcolii la care învaţă. Pe de altă parte, tânărul prinţ nu-şi poate lua ochii de la cămila dresată de Chhotu. Aşa se leagă, între cei doi băieţi, o prietenie greu de conceput, care sfidează barierele inflexibile dintre castele indiene.

Filmul şi-a început periplul festivalier la Cannes, în 2010, şi, după un an plin de trofee, actorul Harsh Mayar a primit Premiul Naţional pentru Interpretare, Secţiunea Copii, în mai 2011, în cadrul Ceremoniei de decernare a Premiilor Naţionale de Film, cele mai prestigioase premii de film din India.

Rulează vineri, 3 iunie şi luni, 6 iunie, ora 10.00, Cinema Victoria

Toate proiecţiile EducaTIFF au loc la Cinema Victoria, începând cu ora 10.00. Biletele pentru grupuri organizate de elevi se obţin pe bază de rezervare. Pentru filmele din luna iunie, se fac rezervări până la data de 29 mai. Elevii din afara oraşului Cluj-Napoca beneficiază de intrare gratuită.

Filmele din programul EducaTIFF din luna iunie sunt supuse analizei celor 21 de nominalizaţi ai competiţiei judeţene EducaTIFF-Tineri Critici de Film, în a doua etapă a acestui concurs, când toţi concurenţii vor participa şi la un workshop de critică de film, organizat special pentru ei. Dintre nominalizaţi, un juriu alcătuit din personalităţi şi profesionişti din industria cinematografică va desemna trei premianţi (câte unul pentru fiecare categorie de vârstă). Premianţii îşi vor vedea cronicile publicate în AperiTIFF - ziarul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, şi în publicaţii culturale naţionale.

Iniţierea elevilor înainte de vizionare şi analiza şi dezbaterile post-vizionare sunt activităţi care conduc la atingerea obiectivelor de asimilare de către elevi a competenţelor media şi cinematografice. Pentru a sprijini cadrele didactice în acest demers, EducaTIFF oferă la fiecare ediţie materiale didactice conexe filmelor, adaptate fiecărei grupe de vârstă.

EducaTIFF sprijină învăţământul clujean şi prin conferinţe şi seminarii de educaţie media şi cinematografică. Ziua de duminică, 29 mai, este dedicată, în întregime, formării cadrelor didactice şi bibliotecarilor. Sesiunile sunt concentrate pe utilizarea analizei media şi cinematografice în procese educaţionale, sunt susţinute de Carsten Siehl, teoritician de film şi trainer media (Institutul German de Film, Frankfurt/Main; VisionKino, LUCAS, Kassel - Germania; Steirischer Herbst, Austria; Berlinale Talent Campus, Berlin) şi sunt organizate cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga” Cluj şi al Centrului Cultural German Cluj-Napoca.

Organizatorii recomandă tuturor cadrelor didactice care au însoţit elevii la filmele EducaTIFF să participe la conferinţă şi seminarii.

EducaTIFF este un program de educaţie media şi cinematografică, dedicat elevilor şi cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar din municipiul Cluj-Napoca şi judeţul Cluj, iniţiat de Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF).

Mai multe detalii despre filmele EducaTIFF 2011, despre rezultatele competiţiei EducaTIFF – Tineri Critici de Film şi despre sesiunile de formare sunt disponibile pe site-ul http://www.tiff.ro/educatiff

Programul de educaţie media şi cinematografică EducaTIFF, organizat în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, este susţinut de Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj şi de Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” Cluj-Napoca.

educatiff

Parteneri: Centrul Cultural German Cluj-Napoca, Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca, Librăria Cărtureşti Cluj-Napoca, Youth Bank Cluj-Napoca, Transilvania Film, Clorofilm, Independenţa Film, editurile IDEA design & print, Litera şi IBU, Liternet, Film Reporter, Art Act Magazine, revistele Dilematix, Arte şi Meserii şi FILMMENU, librăriile Librarium Book Corner Cluj-Napoca şi Jumătatea Plină Bucureşti, Copy Shop Rilandi Soft.

EducaTIFF este recomandat de Dilema Veche.

Parteneri Media Online: welcome2cluj, clujlife, didactic.ro, suntparinte.ro, clopotel.ro, Ginger Group, dor de ducă, 4arte.ro, Ceaşca de Cultură, TEEN PRESS, Presa în Blugi, amdoar18ani.ro, filme-cărti.ro, cineblog, cinetipar, cinesseur.