Cine are curiozitatea să răsfoiască paginile revistei „Cinema” din perioada 1963-1989 va descoperi pe lângă semnăturile criticilor de film consacraţi şi nume din primul raft al literaturii române: Gellu Naum, Marin Sorescu, Ovid S. Crohmălniceanu, Nina Cassian, Nicolae Steinhardt, Ion Frunzetti, semn că arta filmului îşi consumase stigmatul de artă periferică. Iordan Chimet, scriitor de mare rafinament, dar mai puţin cunoscut, autor al unor cărţi din sfera copilăriei fără sfârşit - „Antologia inocenţei. Cele 12 luni ale visului” sau „Închide ochii şi vei vedea Oraşul” - şi-a descoperit şi el pulsiuni cinefile, avid de lumea aglomerată a poveştilor de celuloid.
Iordan Chimet a descălecat în lumea filmului cotrobăind antropologic în prima mare temă a cinematografului hollywoodian: western-ul, iar titlul cărţii nu lasă loc de divagaţii - Western. Filmele Vestului Îndepărtat (Ed. Meridiane). Posibil, influenţat de prospecţiile sociologice ale lui André Bazin (Cinéma et sociologie, Le Cerf, 1961), Iordan Chimet translateză simbolurile unei mitologii aflate la crepuscul. Două embleme vor perpetua sacralitatea acestui gen: John Ford şi Diligenţa - regizorul, filmul, substantivul sunt elementele necesare unei călătorii fără primejdii amnezice în istoria filmului western. Dar ca element de identificare va rămâne NATURA – un gigantism exotic care-l învăluie şi-l înghite pe erou. André Bazin a remarcat predilecţia westernului pentru vastele orizonturi prin folosirea privilegiată a marilor planuri de ansamblu, a panoramelor şi travelling-ului: „Prim-planul este ignorat cu totul şi, într-o oarecare măsură, planul american. Este suprimat astfel cadrul ecranului, pentru a se sugera plenitudinea spaţiului şi pentru a se aminti întotdeauna confruntarea OMULUI cu NATURA”.
Întreaga filmografie a westernului este traversată de un sentimentalism tipic conceptului mitic, cu eroi invincibili – mesageri lirici ai nostalgiei după marile spaţii ale aventurii. Buffalo Bill, Jesse James, Patt Garrett, Billy the Kid, Wyatt Earp sau Doc Hollyday sunt atâtea figuri legendare ce ilustrează o dimensiune sangvină a începutului istoriei Vestului American, iar prin intermediul cinematografiei această temă va deveni universală. Marele public va reţine acele caractere care definesc eroul: dragostea de libertate, dispreţul faţă de moarte, acceptarea unei existenţe aflate în pericol. Cow-boy-ul tradiţional pare o apariţie plămădită dintr-o substanţă imaterială. Gesturile rituale ale vieţii sale cotidiene – masa, somnul, apartenenţa socială – sunt decuplate unui ritm biologic normal. Eroul westernului este un peregrin dominat de sentimentul tragic al existenţei, încercând sa echilibreze balanţa între inocenţă şi culpă. Aceasta este contradicţia fundamentală a maniheismului moral din filmele western: o crimă produce bucurie, nonşalanţa descărcării unui Colt nu comasează spaime, ci entuziasm.
După ce de-al doilea război mondial, canoanele filmului western renunţă la perspectiva simplistă a „omului cu pistol” caracterizat prin eficienţa mânuirii armelor şi trece la un stadiu mai analitic, cu intenţii demitificatoare. Eroii îşi pierd candoarea lor primitivă, li se descoperă complexul culpabilităţii. Tăcerea lor se încarcă cu melancolia şi suferinţa unor suflete damnate. Figura expresiv dramatică a personajului de pe ecran prevesteşte un final lipsit de glorie. Cu acest tip de western psihologic încetează de fapt epopeea. Eroul, desacralizat, intră în viaţa reală pentru a deveni un personaj de tragedie.
Micul studiu al lui Iordan Chimet face parte din zona eseisticii filmice, mai puţin încolonat într-un tipar informativ, este, de fapt, un fel de speculaţie metaforică a unui fenomen social, iniţial exsitând într-o cultură locală, menţinută verbal, apoi glorificată de-o industrie ce la rândul ei i-a fost şi călău.
Acest mic volum va fi încorporat într-o altă carte cinefilă semnată de Iordan Chimet, Eroi, fantome, şoricei (Ed. Meridiane, 1970), pe care o voi prezenta în curând.
Iordan Chimet - Western
Editura Meridiane, Bucureşti, 1966, 48 pagini + ilustraţii
Tiraj: 18 000 + 150 ex.
(1894 - 1973)
Iordan Chimet a descălecat în lumea filmului cotrobăind antropologic în prima mare temă a cinematografului hollywoodian: western-ul, iar titlul cărţii nu lasă loc de divagaţii - Western. Filmele Vestului Îndepărtat (Ed. Meridiane). Posibil, influenţat de prospecţiile sociologice ale lui André Bazin (Cinéma et sociologie, Le Cerf, 1961), Iordan Chimet translateză simbolurile unei mitologii aflate la crepuscul. Două embleme vor perpetua sacralitatea acestui gen: John Ford şi Diligenţa - regizorul, filmul, substantivul sunt elementele necesare unei călătorii fără primejdii amnezice în istoria filmului western. Dar ca element de identificare va rămâne NATURA – un gigantism exotic care-l învăluie şi-l înghite pe erou. André Bazin a remarcat predilecţia westernului pentru vastele orizonturi prin folosirea privilegiată a marilor planuri de ansamblu, a panoramelor şi travelling-ului: „Prim-planul este ignorat cu totul şi, într-o oarecare măsură, planul american. Este suprimat astfel cadrul ecranului, pentru a se sugera plenitudinea spaţiului şi pentru a se aminti întotdeauna confruntarea OMULUI cu NATURA”.
Întreaga filmografie a westernului este traversată de un sentimentalism tipic conceptului mitic, cu eroi invincibili – mesageri lirici ai nostalgiei după marile spaţii ale aventurii. Buffalo Bill, Jesse James, Patt Garrett, Billy the Kid, Wyatt Earp sau Doc Hollyday sunt atâtea figuri legendare ce ilustrează o dimensiune sangvină a începutului istoriei Vestului American, iar prin intermediul cinematografiei această temă va deveni universală. Marele public va reţine acele caractere care definesc eroul: dragostea de libertate, dispreţul faţă de moarte, acceptarea unei existenţe aflate în pericol. Cow-boy-ul tradiţional pare o apariţie plămădită dintr-o substanţă imaterială. Gesturile rituale ale vieţii sale cotidiene – masa, somnul, apartenenţa socială – sunt decuplate unui ritm biologic normal. Eroul westernului este un peregrin dominat de sentimentul tragic al existenţei, încercând sa echilibreze balanţa între inocenţă şi culpă. Aceasta este contradicţia fundamentală a maniheismului moral din filmele western: o crimă produce bucurie, nonşalanţa descărcării unui Colt nu comasează spaime, ci entuziasm.
După ce de-al doilea război mondial, canoanele filmului western renunţă la perspectiva simplistă a „omului cu pistol” caracterizat prin eficienţa mânuirii armelor şi trece la un stadiu mai analitic, cu intenţii demitificatoare. Eroii îşi pierd candoarea lor primitivă, li se descoperă complexul culpabilităţii. Tăcerea lor se încarcă cu melancolia şi suferinţa unor suflete damnate. Figura expresiv dramatică a personajului de pe ecran prevesteşte un final lipsit de glorie. Cu acest tip de western psihologic încetează de fapt epopeea. Eroul, desacralizat, intră în viaţa reală pentru a deveni un personaj de tragedie.
Micul studiu al lui Iordan Chimet face parte din zona eseisticii filmice, mai puţin încolonat într-un tipar informativ, este, de fapt, un fel de speculaţie metaforică a unui fenomen social, iniţial exsitând într-o cultură locală, menţinută verbal, apoi glorificată de-o industrie ce la rândul ei i-a fost şi călău.
Acest mic volum va fi încorporat într-o altă carte cinefilă semnată de Iordan Chimet, Eroi, fantome, şoricei (Ed. Meridiane, 1970), pe care o voi prezenta în curând.
Iordan Chimet - Western
Editura Meridiane, Bucureşti, 1966, 48 pagini + ilustraţii
Tiraj: 18 000 + 150 ex.
[Paul S. Odhan]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu