La cumpăna dintre milenii, Uniunea Cineaştilor din România (UCIN) a publicat o serie de cărticele intitulată „Centenarul cinematografului românesc”. E de la sine înţeles că din această colecţie, coordonată de Nicolae Cabel, nu putea lipsi tocmai preşedintele (pe viaţă, pare-se) al acestei venerabile uniuni de creatori, (acum) nonagenarul Mihnea Gheorghiu.Grosul volumaşului cu pricina este de fapt reprezentat de „scenariul” filmului Burebista (1980), regizat de Gheorghe Vitanidis (1929 – 1994). Textul fusese publicat anterior într-o carte mai amplă, care cuprindea două „scenarii cinematografice” (Burebista şi Cantemir / Muşhetarul român) şi trei „scenarii dramaturgice" – 5 lumi ca spectacol, Editura Eminescu, Bucureşti, seria „Teatru comentat”, 1980). Trebuie amintit că Mihnea Gheorghiu şi Gheorghe Vitanidis se numără printre reprezentanţii importanţi ai „epopeii cinematografice naţionale”, alături de regizori precum Mircea Drăgan şi Sergiu Nicolaescu sau de scenaristul Titus Popovici. Consider că Fierul şi Aurul merită citit numai pentru a afla cum NU se scrie un scenariu profesionist. Deşi bine documentat (ne-o dovedesc didascaliile ce ocupă un spaţiu mult prea întins), textul este, aşa cum bine observa Tudor Caranfil, „anost, redundant şi precar”. Nu pare un scenariu cinematografic, ci una dintre dramele istorice la modă în perioada de aur a protocronismului, iar ideile expuse aici sunt în deplină consonanţă cu ideologia naţionalist-comunistă. Nici unul dintre cele câteva zeci de personaje, în frunte cu însuşi Burebista (interpretat pe ecran de regretatul actor George Constantin), nu capătă consistenţă, ele rămânând nişte marionete ce ştiu doar să debiteze discursuri (în general politice) ridicole. Cât despre dezvoltarea poveştii, ea nu respectă nici o regulă dramaturgică, bazându-se doar pe locuri comune.
Pentru amuzament, iată două replici ale regelui dac: „Au să se supere bogaţii pe săraci? Sau unora tot nu le convine a crede că dacii sunt o mlădiţă a geţilor şi că toţi ne tragem din neamul cel mai numeros şi mai răspândit în lume după cel al indienilor? Marele neam al tracilor!”; „Romanii sunt oameni înzestraţi cu o mare ascuţime a minţii şi cu un înalt simţ al justiţiei. Au luptat cu eroism pentru libertatea lor; au făurit şi făuresc măreţe lucruri... Am învăţat şi noi de la ei câte ceva. (...) În formă, legile romane sunt cele mai bune din lume.”
Prefaţa scriitorului Platon Pardău foloseşte şi ea limba de lemn „literară” („dezbatere a unor idei de vibrantă rezonanţă în conştiinţa naţională”, „faptul istoric determină imprevizibilul joc secund al artei” etc.). După „scenariu” urmează patru fragmente, atent alese, din cronicile filmului Burebista, apoi o „fişă de creaţie” (din care aflăm, printre altele, că Mihnea Gheorghiu avea în 1997 peste 40 de cărţi publicate, originale şi traduceri), un scurt portret-omagiu, scris de Valentin Lipatti în 1999, pe când Mihnea Gheorghiu împlinea 80 de ani, un altul de un pupincurism agramat al lui Nicolae Cabel şi multe poze cu cel căruia îi este dedicat volumaşul. aflat de obicei alături de nume mari ale filmului mondial. Explicaţiile acestor fotografii sunt uneori foarte amuzante – de pildă, „Vibraţia eternă a frumosului din lumea artelor...” sau „Lucid, iscoditor, sagace...”. Una peste alta, o cărticea care a alimentat din plin cultul personalităţii lui Mihnea Gheorghiu.
Pentru amuzament, iată două replici ale regelui dac: „Au să se supere bogaţii pe săraci? Sau unora tot nu le convine a crede că dacii sunt o mlădiţă a geţilor şi că toţi ne tragem din neamul cel mai numeros şi mai răspândit în lume după cel al indienilor? Marele neam al tracilor!”; „Romanii sunt oameni înzestraţi cu o mare ascuţime a minţii şi cu un înalt simţ al justiţiei. Au luptat cu eroism pentru libertatea lor; au făurit şi făuresc măreţe lucruri... Am învăţat şi noi de la ei câte ceva. (...) În formă, legile romane sunt cele mai bune din lume.”
Prefaţa scriitorului Platon Pardău foloseşte şi ea limba de lemn „literară” („dezbatere a unor idei de vibrantă rezonanţă în conştiinţa naţională”, „faptul istoric determină imprevizibilul joc secund al artei” etc.). După „scenariu” urmează patru fragmente, atent alese, din cronicile filmului Burebista, apoi o „fişă de creaţie” (din care aflăm, printre altele, că Mihnea Gheorghiu avea în 1997 peste 40 de cărţi publicate, originale şi traduceri), un scurt portret-omagiu, scris de Valentin Lipatti în 1999, pe când Mihnea Gheorghiu împlinea 80 de ani, un altul de un pupincurism agramat al lui Nicolae Cabel şi multe poze cu cel căruia îi este dedicat volumaşul. aflat de obicei alături de nume mari ale filmului mondial. Explicaţiile acestor fotografii sunt uneori foarte amuzante – de pildă, „Vibraţia eternă a frumosului din lumea artelor...” sau „Lucid, iscoditor, sagace...”. Una peste alta, o cărticea care a alimentat din plin cultul personalităţii lui Mihnea Gheorghiu.
Mihnea Gheorghiu – Fierul şi Aurul (Burebista): scenariu cinematografic
Editura şi Tipografia Intact, Bucureşti, colecţia „Centenarul cinematografului românesc”, 1999, 120 pag.
Ediţie îngrijită de Nicolae Cabel
Editura şi Tipografia Intact, Bucureşti, colecţia „Centenarul cinematografului românesc”, 1999, 120 pag.
Ediţie îngrijită de Nicolae Cabel
[Mihai Fulger]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu