Tot colindând anticariate sau site-uri de licitaţii descopăr mici relicve ale unei epoci plină de vervă a cinematografiei româneşti. Una dintre aceste nostalgii livreşti este un mic volum de genul „livre de poche”, cu copertele predispuse la contorsionare în perimetrul unei palme, unde s-a adunat tot acest nebănuit univers al filmului - Caietul cinefilului pe 1970.Un scurt remember al acelor ani (sfârşit de deceniu 7) ne etalează o stare de fapt ce pare SF la ora actuală: în medie 20 de filme pe an produse la studiourile din Buftea, o consistentă revistă lunară de cinema, rubrici de film în majoritatea revistelor de cultură şi în paginile cotidienelor centrale, sute de săli de cinematograf în toată ţara, cozi la bilete indiferent dacă erau la un obscur cinematograf de cartier sau elitista cinematecă, apariţia cărţilor tematice era fluentă şi editate în tiraje de masă, două festivaluri internaţionale de film, dintre care unul, cel de animaţie, bienal, alternativ cu cel de la Annecy, reprezenta un ecran notabil în panorama festivalieră internaţională. Acest ansamblu, ce privit retrospectiv îmbracă forme paradisiace, a rectificat gusturile estetice unui public din ce în ce mai numeros, ce se descojea de angoasele unor decenii epuizante moral. Paginile ce cuprindeau „dialog cu cititorii” din revista Cinema deveniseră nişte forumuri sui-generis ce cuprindeau teorii filosofice şi cereri de poze cu mari actori, semn că tiparul cinefil nu era îngustat de canoane sobre, vijelia peliculelor stârnind pasiuni pe toate palierele de vârstă şi educaţie (cine răsfoieşte colecţia revistei Cinema din acea perioadă va descoperi la rubrica sus-menţionată şi numele lui Ralu Filip, regretatul preşedinte al CNA, pe atunci un adolescent & cinefil entuziast).
Caietul cinefilului pe 1970 este ca o jucărie cinefilă, cu multe faţete ce se întrepătrund, propulsate de un resort istoric şi estetic, ce poate fi asimilată unei mini-antologii cuprinzând: palmaresul filmului românesc (1950-1969), incluzând patru premii la Cannes, liste statistice ale cinematografiei româneşti – nelipsitul box-office cu filmul Tudor (1963) în top, vizionat până la acea dată de peste 9 milioane de spectatori; prezentarea producţiei de filme autohtone (1949-1969); lista filmelor exporatate în perioada 1968/69; decupaje din palmaresul unor importante festivaluri internaţionale (Veneţia, Cannes, Karlovy-Vary, Moscova) şi al Oscarului; şi o inedită prezentare a „filmelor preferate de publicul românesc între anii 1930-1940, palmares stabilit pe baza numărului de zile jucate (şi implicit de spectatori) în sălile de premieră” – descoperim printre preferinţele bunicilor noştri cinefile filme duioase cu Greta Garbo sau Dolores del Rio, filme euforice cu Fred Astaire & Ginger Rogers, verva lui Chaplin sau fizionomia glacială a Marlenei Dietrich - şi ne putem imagina ce temperatură incandescentă exista în sălile de cinema ale acelor vremuri de patimi cinefile.
Pe lângă aceste liste, utile precum o hartă ce ne poate ghida într-o lume necunoscută, autorul acestui mic compendiu cinematografic a integrat şi o serie de prezentări ale unor actori din prim-planul acelei epoci. Defilează pagină după pagină surâsul sau încruntarea unor Marcello Mastroianni, Robert Hossein, Maurice Ronnet, Richard Johnson, Pierre Brice, Silviu Stănculescu, Ioana Bulcă, Mylene Demongeot, Sylva Koscina sau Antonella Lualdi, fiecare reprezentând un anotimp irepetabil din veacul cinematografiei. Imaginile trecătoare, imprimate pe ecrane sau pagini de carte, nu rezistă continuu unei memorii decât personale, fiecare cinefil îmbarcând în arca sa cineaştii ce vrea să-i salveze de la uitare. Dar pe cinefili cine-i salvează?
Caietul Cinefilului pe 1970
Editat de Casa Filmului ACIN, Bucureşti, nepaginat (cca. 200 pag.)
Textul şi prezentarea grafică: Constantin Popescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu