duminică, 21 februarie 2010

Filmul sonor (f.a.)

Scrierile cinematografice din perioada pubertăţii acestei arte, citite acum, au un farmec jovial, precum un copil ce explică sincer noile şi marile întâmplări din viaţa sa. Poate, şi ce se scrie acum despre film, la o lectură arcuită peste un secol, va provoca unui cititor necontemporan acelaşi zâmbet flexibil din care îi deducem compasiunea pentru noi, învechiţi scribi .

Apariţia sunetului în tehnica cinematografică a fost certamente un pas înainte, nu numai în evoluţia sa tehnologică şi artistică, ci şi în captarea atenţiei a unui public din ce în ce mai numeros. Dar tot sonorul, ca un toreador al emoţiilor, a răpus carierele unor staruri, deconspirându-le vocile obscure. Acest impact inovator conferea filmului o mai mare putere de propagare a mesajelor, dar şi strivea sub această forţă intruzivă inocenţa unei lumi neiniţiată în funcţiile ştiinţei.

«Biblioteca pentru toţi», un brand deloc epuizat nici până azi, era un concept de popularizare adus din Germania de către editorul Carol Müller, în martie 1895 (anul naşterii cinematografului!!!) fiind tipărit primul opuscul şi implicit primul număr al colecţiei: H. Ch. Andersen – Poveşti alese, în traducerea lui Dumitru Stăncescu care a fost şi primul coordonator al colecţiei (1895-1899), tirajul mediu al unui număr era de 7 000-10 000 exemplare, iar după doar un an tirajul ajunsese la o jumătate de milion de exemplare. Din 1899 colecţia este cumpărată de Leon Alcalay, proprietarul Editurii şi Librăriei cu acelaşi nume, un timp fiind şi I. L. Caragiale la conducerea colecţiei (oare a văzut Nenea Iancu vreun film?!) ce devină diversă ca tematică, nemărginindu-se doar la beletristică, subiectele ştiinţifice fiind vulgarizate şi diseminate redigerate unei societăţi mirabile. Între 1943-1949, «Biblioteca pentru toţi»a aparţinut editurii Socec, dar influenţa ei se diminuase drastic.

Printre miile de cărţi cuprinse în «Biblioteca pentru toţi» a fost şi un volum (nr. 1391-1392) dedicat cinematografiei, numit impropriu Filmul sonor, sau poate din raţiuni comerciale, pentru a atrage atenţia asupra unei inovaţii definitorii. Subtitlul este mult mai explicativ şi aproape de adevăr: scurtă istorie a cinematografiei dela origini până astăzi. Autorul, Samuel Bainglass (1894–1957), medic, actantul unor lucrări de popularizare în domeniul chimiei şi al radiofoniei, încearcă să explice într-un limbaj frust (nici nu cred că era posibil un alt tip de abordare) întregul itinerar al cinematografului, un “complex tehnico-artistic”, de la jocurile de umbre din teatrul chinezesc, trecând prin lanterna magică, strabunica cinematografului, mutoscopul, kinetoscopul lui Edison, cronograful lui Marey (reperat ca prima proiecţie însufleţită) şi ajungând în punctul terminus al experimentelor: cinematograful fraţilor Lumière.

Sunt prezentate foarte descriptive mecanismele realizării unui film, aparatul de proiecţie (cari organe ale aparatului de proectat au mişcare proprie?se întreabă ordonatul medic, devoltând pedagogic viscerele unui angrenaj destinat culisei), pelicula (celuloidul fiind un nitroderivat celulozic este explosibil), filmul mut, filmul colorat (clişeul sau placa autocromă este o placă fotografică, la fel ca oricare alta, dar căreia i s’a intercalate între sticlă şi între gelatino-bromură, o pătură foramtă din grăunciori microscopici de amidon, mici de ordinal sutimei de milimetru, transparenţi şi coloraţi în verde, roşu şi violet, astfel ca ochiul liber să nu vadă decât coloarea albă, sintetizată din cele trei colori fundamentale), ajungându-se la capitolul final – filmul sonor – disecat şi el istoric şi tehnic (aţi auzit de vorbitorul electrodinamic?), ducându-şi până la capăt întregul demers pedagogic ca un venerabil purtător al unei lăzi cu vivlii, cum erau erau denumiţi anticarii ce-şi purtau dulăpiorul ambulant de lemn din care scoateau câte o carte hârşâită din care citeau poveşti mirabile mahalagiilor necontaminaţi de tandreţurile livreşti.


Dr. S. Bainglass – Filmul sonor. Scurtă istorie a cinematografiei dela origini până astăzi

Editura Librăriei “Universala” Alcalay, Bucureşti, f. a. (cca.1930-1933), 190 pag.


[Paul S. Odhan]

3 comentarii:

  1. Mai e o carte despre filme in Biblioteca pentru toti, anume "Filmul si arta. Filmul: faptura, probleme, tendinte", de Dr. Iulian Aisinman, nr. 1110. N-am gasit data mortii lui Aisinman. Cartea a aparut inainte de 1928, pentru ca autorul se pronunta hotarat impotriva sonorului de proasta calitate care exista pana atunci (gramofon, fonograf, oameni in spatele ecranului etc). Nu e de acord nici cu filmul in culori.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumim pentru informatii. Daca ai sau ai citit cartea, poate te incumeti sa scrii o prezentare a ei pentru acest blog, chiar si cu pseudonim...

    RăspundețiȘtergere
  3. Va trebui s-o recitesc. Anonimatul e din comoditate, nu intentionat.

    RăspundețiȘtergere